Incet, incet invat …

January 6th, 2009 lilisor Posted in blog, zambete | 6 Comentarii »

Mă bucur ca un copil prost de fiecare dată când îmi reuşeşte ceva, de fiecare dată când învăţ ceva nou.

Îmi plac persoanele care nu-ţi impun ceva ci te ajută să evoluezi, să înveţi să faci singur treaba, fără să depinzi de x oameni.

Multe persoane m-au întrebat de ce nu-l pun pe Laurenţiu să-mi modifice tema blogului, de ce nu-l las pe el să se ocupe de chestii tehnice. Dar atunci, care ar mai fi satisfacţia mea? Chiar îmi place să-mi bag nasul prin temă, să învăţ să lucrez cu programe de editat muzică sau imagini, să modific în HTML chestii. E munca mea, fie că stric ceva sau ba. Aşa învăţ din greşelile mele.

De ce să depind mereu de cineva când lucrurile alea le pot face chiar eu?!

La mijlocul anului trecut am făcut cunoştinţă cu basic HTML şi acces la server prin FTP. Laurenţiu mi-a arătat cum să modific pozele, cum să pun un link direct din editorul HTML fără să folosesc butoanele şi multe altele. Între timp am învăţat să pun bannere, să fac şi alte chestii. Da, multe le-am învăţat pe principiul “dacă fac asta oare ce se întâmplă”.

Acum sunt fericită că am reuşit să mă descurc cu un nou proiect pe care îl vom lansa în curând. Nu că ar fi mare scofală, dar când totul e nou şi nu ştii de unde să începi, lucrurile pot părea enorm de greoaie.

Pentru unii lucrurile astea par apă de ploaie, dar când mă uit în urmă eu văd cât de mult am evoluat. Dacă e să fac o comparaţie între ce aş fi învăţat dacă aş fi rămas la Lugoj, alături de persoane pentru care Hi5 e cel mai tare site şi ce am învăţat de când îl cunosc pe Laurenţiu, să spunem doar că am încă un motiv pentru care-l iubesc mai mult pe bruta mică.

Îmi plac oamenii care mă provoacă să învăţ mai multe, practic mă raportez la ceea ce ei ştiu şi mă motivează să merg mai departe şi să învăţ.  În schimb urăsc persoanele care, indiferent de greşeală, îţi taie orice elan.

Mă gândeam că şi cunoştinţele noastre sunt influenţate de anturaj. Uneori ai nevoie de un sprijin.

Tu ce motiv ai să fii fericit ?

Bookmark and Share

Iti doresc ce-mi doresti!

January 5th, 2009 lilisor Posted in blog, stupid, zumzete ... | 11 Comentarii »

De multă vreme tot voiam să scriu articolul ăsta. Între timp m-am răzgândit până acum câteva minute când am primit un comentariu plin de injurii şi ură. E lesne de înţeles de ce nu-l voi publica.

Dacă sunt fată înseamnă că mă poţi cataloga? Dacă sunt fată înseamnă că sunt “curva” unui frustrat ca tine? Dacă nu poţi să vii cu o replică decentă şi fără injurii, mai bine stai în banca ta şi taci din gură.

Mai demult spuneam că, pentru mine, bărbaţii se împart în 3 categorii: laşii, tufele şi bărbaţii.

Din primele 2 categorii fac parte cei care te jignesc pur şi simplu, cei care lovesc femeile şi copiii şi nu găsesc altă cale de comunicare decât prin injurii sau agresivitate.

Pur şi simplu m-am săturat de agresivitatea unora, violenţa verbală mă depăşeşte. Ok, şi mie mai îmi scapă câte un “în puii mei” sau “imbecil(ă)” dar vocabularul meu e destul de sărac în astfel de termeni.

Nu-ţi place blogul ăsta, eşti liber să-l ignori. Nu te oblig să mă citeşti, să fii de acord cu ceea ce spun, să-ţi placă ce scriu. Internetul e mare!

M-am săturat să fiu ţinta atacurilor unor persoane frustrate. Am greşit undeva, ok, corectează-mă dar foloseşte un limbaj adecvat.  Suntem oameni şi cu toţii greşim. Dar să arunci cu pietre (figurat vorbind) în mine doar pentru că nu ţi-a plăcut ce am scris despre un lucru, denotă faptul că eşti mai redus mintal decât o sărmană persoană care, din păcate, s-a născut cu această deficienţă. Crezi că am greşit? Ok, spune-mi în termeni civilizaţi ce te-a deranjat. Dar nu mă jigni.

Ai o problemă cu faptul că Orădeanul e partenerul meu de viaţă? Nu-ţi convine, e treaba ta. Dar nu mă înjura.

Sper să fie ultimul articol dedicat unor probleme de genul ăsta. Pur şi simplu m-am săturat să fiu ţinta unor frustraţi care au o problemă ba cu faptul că port ochelari, ba că trăiesc cu Laurentiu, ba că scriu prea nu ştiu cum, ba că blogul nu arată nu ştiu cum etc.

În timpul în care ar trebui să moderez comentarii pline de ură, pot face altceva mai constructiv. Timpul meu e prea preţios pentru a-l irosi pe nişte indivizi frustraţi şi neinteresanţi!

Bookmark and Share

Poezioara

January 4th, 2009 lilisor Posted in blog, internet | Nici un comentariu »

The Only Thought

The only thought you think
is the thought which you learned to think.

The only life you live
is the life you have chosen to live.

The only space you need, is time.
The only time you have, is now.

Găsită pe Stumble.

Bookmark and Share

Lakeview Terrace, Defiance, Body of Lies

January 3rd, 2009 lilisor Posted in Cinemateca | 2 Comentarii »

Lakeview Terrace - o drama de cartier, aş putea spune. Samuel L. Jackson joacă bine şi în roluri negative. El e un poliţist pentru care grija de a păstra cartierul un mediu sănătos pentru creşterea celor 2 copii devine o obsesie. Atât de obsedant încât îşi hărţuieşte noii vecini mutaţi în casa de lângă.

Ce m-a enervat: iniţial Samuel a crezut că tatăl vecinei sale e amantul său în vârstă, dat fiind că amândoi sunt negri dar când realizează că de fapt vecinii lui sunt un cuplu interrasial (el alb, ea afro-americană), parcă i se aprinde un beculeţ de indignare. Adică, e ok să aibă un boşorog drept soţ dar nu un alb! Mă rog, unele lucruri sunt mai mult decât previzibile dar e un film reuşit. Până acum n-am dat importanţă dar Samuel L. Jackson e un munte de om! Pe lângă vecină arată ca o gorilă!

Defiance - superb! Dacă ai văzut Lista lui Schindler cu siguranţă îţi va plăcea şi Defiance. E povestea a 4 fraţi care ajung să scape de moartea din lagăr 1200 de evrei. Acţiunea filmului începe în 1941 în Polonia ocupată de nazişti, atunci când evreii erau vânaţi ca iepurii. Cei 4 fraţi Bielski se ascund în pădure, încercând să scape de germani. Lor li se alătura pe parcurs mulţi alţi evrei care au reuşit să scape cu viaţă din calea naziştilor. În pădure o iau de la capăt, îşi construiesc mici căbănuţe cât să nu îngheţe de frigul năprasnic al iernii. E interesant de observat cât de uniţi în suferinţă au fost oamenii aceia. Filmul e foarte bine realizat, deşi uneori Daniel Craig mai scapă accentul său de britanic.  Am căutat cartea lui Nechama Tec, Defiance: The Bielski Partisans, dar încă nu a apărut în România. Cel puţin nu în ediţiile online ale librăriilor. Dacă ştie cineva unde pot găsi cartea, vă rog să-mi lăsaţi un comentariu. Da, Amazon iese din calcul. Acolo cartea e 11 dolari dar transportul vreo 30 aşa că n-are rost!

Body of Lies - după Blood Diamond, Leo di Caprio joacă tot mai bine. Până la Blood Diamond pentru mine Leo era doar un alt actor de duzină, un drăgălaş cu ochii albaştri. În Body of Lies Leonardo joacă alături de Russell Crowe (unul dintre actorii mei preferaţi) şi Mark Strong care seamănă foarte bine cu Andy Garcia. Acţiunea filmului are loc în ţările arabe (Iran, Irak, Palestina parcă, Iordania etc). Evident, filmul dezbate problema atentatorilor arabi, a credinţei dusă la extrem, a torturii şi uciderii oamenilor nevinovaţi în numele unei credinţe prost interpretate. Adică, aşa văd eu lucrurile. Oricum filmul e înţesat de intrigi. Merită vizionat.

Bookmark and Share

Lilisor in 2008 si 2009

January 2nd, 2009 lilisor Posted in Diverse | 14 Comentarii »

În 2008 am descoperit cât de înşelători pot fi oamenii, cât de nepunctuali sunt bucureştenii (ho, nu sări! nu toţi), cât de mult eu şi bruta mică ne iubim, câţi prieteni care ţin la noi avem şi … mai ales, am cunoscut câteva persoane din online de la care sper să învăţ câte ceva.

Am văzut Praga şi Viena, Dunărea şi civilizaţia. Am dormit în cort la Bratca în timp ce afară ploua cu găleata. Apoi ne-am chinuit să întreţinem focul cu ulei şi slănină! A fost un an destul de plin dar parcă era loc de mai multe aventuri. Cine ştie, poate în 2009.

Am descoperit pizzeria Monte Cristo şi Pensiunea Allegria.

Aproape de finalul lui 2008 ne-am mutat într-un cuibuşor de nebunii şi mi-am iertat socrii. În definitiv, ce rost are să le port pică?! Uneori părinţii nu-şi dau seama când e timpul să-şi lase copiii să se maturizeze, să îşi ducă la îndeplinire dorinţele lor, nu ale părinţilor.

În 2008 ne-am logodit. Anul acesta cel mai probabil vom face şi o nuntă.

Anul acesta vreau să termin cu bine facultatea, să iau licenţa cu brio. Vreau să văd mai multe, să călătoresc şi să dezvolt, alături de bruta mică, cele câteva proiecte în derulare. Cine ştie, poate să plec din ţara asta …

Tu ce ţi-ai propus să (mai) faci în 2009?

Bookmark and Share